UMOR: NICHI URSEI

Epigramistul Nichi Ursei s-a născut în localitatea Stoileşti, judeţul Vâlcea, în anul 1948. A absolvit Liceul Mircea cel Bătrân şi Şcoala Postliceală Sanitară în oraşul natal Râmnicu Vâlcea. Absolvent al Şcolii Populare de Artă, a evoluat mulţi ani și ca actor amator, Nichi Ursei este membru al Uniunii Epigramiştilor din România, membru fondator şi preşedinte al Cenaclului Umoriştilor Vâlceni, membru al Societăţii Culturale Anton Pann, co-patron al revistei Telehaz, membru în colectivului de redacţie al revistei Ţânţarul, membru în colectivului de redacţie al revistei Lumea epigramei. Scrie epigrame, poezie şi proză umoristică, apare în publicaţii de gen, a primit zeci de premii pentru creaţiile sale și este inclus în peste 50 de volume colective de epigramă. Apariţii editoriale: Zâmbete în colţul gurii (proză şi poezie umoristică, 1995), Singur printre epigramişti (epigrame, 1997).
VIOREL MARTIN

Apropo de „Jos Guvernul!”
Sloganul ăsta vechi, eternul,
Să nu-l aud, precum am spus,
La ce să răsturnaţi Guvernul
Când toate sunt cu fundu-n sus!?

La vot
Împiedicându-mă de-o treaptă,
Mi-am pus în ipsos mâna dreaptă
Şi, neslujindu-mă, nătânga,
În turul doi, votai cu… stânga.

Mărturisire
Tutunul, da, mă ispiteşte,
Cel românesc pe primul plan,
Pe care să-l fumez, fireşte,
Ca… cetăţean american!

Regrete târzii
Acum când viaţa mi s-a scurs,
În cimitir iau locu-n fine.
Păcat că nu s-a dat concurs,
Erau… destui mai „buni” ca mine.

Cu gândul la istorie
Te-ntreb, cu inima albastră,
Roşcat vulpoi din răsărit:
Dacă-ţi plăcuse cloşca noastră,
Atunci de ce ne-ai jumulit?

Curiculum vitae
N-am bani în bănci, nu-s nici dator,
Trăiesc la bloc, ca om de rând,
De vinuri fine amator,
Căsătorit. Din când în când…

Casnică
Ştiu că soaţa mă stimează
Şi destul de fain o duc;
La ea banii nu contează…
Cât de mulţi pot să-i aduc.

U.E. impune un cocoş la cel mult 20 de găini (să nu fie stresat)
Ideea asta m-a-ncântat,
Cocoşul scapă de-o năpastă,
Când eu, cinstit, mă simt stresat
Şi de o singură nevastă…

Ah, femeile!
Le-am iubit, uitând de soaţă
Şi le-am ridicat în slavă,
Le-am sorbit privirea hoaţă,
Dar şi cupa de otravă…

Vecina de apartament
Părul negru, ochi căprui
Şi-un obraz de catifea,
Chiar de ştiu că e a lui,
Tot oftez că nu-i a mea…

„Nu da vrabia din mână pe cioara din gard”
Moartea de mi-ar fi stăpână,
Domnul să-şi arate spinii,
Tot dau vrabia din mână,
Pentru pupăza vecinii.

Am fost agresat pe scara blocului
M-au bătut un rrom şi-un spân,
Fi-meu n-a sărit la ei,
Ba stătea cu mâna-n sân…
La vecina de la trei.

Olteanul navetist
Olteanu-n tren este ca râia,
Dar vorba lui o să vă placă,
El merge doar cu clasa-ntâia…
Pe-a doua n-a mai vrut s-o facă!

Istorie şi actualitate
Ţara noastră şi-au dorit-o
Turcii, hunii şi tătarii,
Însă n-au secătuit-o
Ca acuma… demnitarii!

Principiul vaselor comunicante
În cârciumi mari, împărăteşte,
Miniştri animează barul;
La dânşii sticla se goleşte,
La noi… s-a cam umplut paharul!

Nu cred…
Nu cred în farmece băbeşti,
Nu cred în aere de fanţi,
Nu cred în leacuri ţigăneşti
Şi nici atât… în guvernanţi.

În ţara mea
Nu-i persoană împuşcată
Şi nici arşi pe rug în ţară,
Nu sunt oameni traşi pe roată,
Dar atâţia… traşi pe sfoară.

Unor aleşi ai neamului
Ajutaţi de Dumnezeu
Au ieşit din prima rundă,
Dar cu banii o duc greu…
Nu ştiu unde să-i ascundă!

Unui proaspăt angajat al Gărzii Financiare
Când şcoala-şi termină cu greu
Jură, văzându-şi munca brută,
Că nu se va mânji c-un leu…
Când ţara-i plină de valută!

Neliniştea poetului
Fur din zborul lor lăstunii,
Fur metafore divine,
Fur din cer argintul lunii,
Alţii… flota şi uzine!

Hoţii mi-au vizitat casa
Când nu avu ce pune-n sac,
Îşi zise hoţul pe-nfundate:
La cât e moşu de sărac,
Precis că are facultate!

În traficul rutier
Mai bine cad cu el la pace
Şi diplomat şi altruist,
Că n-ai de unde şti ce zace,
Sub şapca unui poliţist.

Irigaţiile tranziţiei
Se-anunţă secetă şi-n anii
Ce vor urma.
Pământu-i stâncă!
Şi vor uda din nou ţăranii,
Cu lacrimi, pâinea ce-o mănâncă!

Ţăranul român plecat în industrie
Stă pe gânduri, azi, bădia,
Ucenic, trădându-şi satul;
Pân’ să fure meseria,
Îi furară… combinatul.