Umorul de altădată

Ce se tot spune

Mia: Annie mi-a spus că i-ai fi

spus secretul, despre care ți-am

spus să nu i-l spui.

Pia: Vai! Doar îi spusesem să nu-ți

spue că i l’am spus.

Mia: Na, nu-i atât de grav. I-am

spus eu că nu-ți voi spune ție că

mi-a spus’o ea. Deci, nu-i spune

că ți-am spus!

Da, dar…

-Dar de unde ai buboiul acesta?

-Nevastă-mea mi-a aruncat flori.

-Dar din asta nu se fac buboaie.

-Da, dar florile erau într-un

ghiveciu.

Așa da!

Judecătorul: De unde deduceți că

acuzatul era beat?

Martorul: Se certa cu șoferul.

Judecătorul: Dar aceasta nu-i

dovadă de beție!

Martorul: Ba da, căci nu era acolo

nici un șofer!

Depeșa

-Va să zică, la revedere, drăguță.

Dacă nu ma întorc mâine seara,

îți voi telegrafia.

-Știu, dragă bărbățele. Am și citit

copia depeșei, pe care am găsit-o

în buzunarul hainei tale.

Cum îi trebuie

-Foarte drăguță fată! Și foarte

inteligentă! Are minte cât doi!

-Mă, asta ar fi nevasta ce-ți

trebuie ție!

De ce?

-Băete, prea mă plictisești cu

întrebările tale. Ce mai vrei să știi

acum?

-De ce, tăticule, nu se

înmormântează Marea Moartă?

Simț de răspundere

-De ce te-ai tocmit atâta cu

croitorul tău pentru paltonul

comandat? Tot n-ai să-l plătești!

-De sigur, amice dar nu am vrut

ca sărmanul să piardă prea mult!

Dușă rece

Un compozitor locuia într-o

cameră mobilată. Plimbându-se

cu un prieten, văzu pe fațada

unei case o tablă comemorativă

cu numele unui compozitor

celebru.

-Ași vrea să știu – întrebă el

pe amicul său – ce se va scrie

după moartea mea pe casa unde

locuesc acum?

-“Cameră mobilată de închiriat”

răspunde prietenul.

Din Revista „Oglina Lumii” 1928

Cocheta

Prefer să am parfumuri fine

Și mulți prieteni, dar netoți,

Să facă coadă după mine

Și eu să trag chiulul la toți.

Birjarul

Prefer clienți numai cucoane

Ce umblă după adulter

Căci ele n’au timp de fasoane

Și-mi dau atâta cât le cer.

Soția

Prefer să-mi dea bărbatul leafa

Și tot ce-i pică’n deplasări

Dar să nu facă pe Caiafa

Să-mi ceară zilnic de țigări.

Soțul

Prefer să am o soacră fină,

Dar ca să fiu ginere bun

O rog în casă să nu-mi vină

Decât la Paște și Crăciun!

Bucătăreasa

Prefer stăpâna gospodină

Ce îmi ajută la gătit

Dar n-o pot suferi meschină

Să’ntrebe cât am cheltuit.

Studenta

Prefer ca să rămân frumoasă,

Să dau examene mai rar –

Decât s’ajung o ofticoasă

Cu trei licențe’n buzunar

Auditorul

În lipsă de o altă armă –

Când vorbitorul e anost –

Prefer sirena de alarmă

Și cel mai sumbru adăpost

Cerșetorul

Prefer să cer la colț de stradă

Celor ce stau îmbrățișați

Că’n oarba lor fanfaronadă

Își dau obolul de magnați.

Oaia

Prefer să mor chiar sfâșiată

De lupii cei mai fioroși

Decât să fiu intoxicată

Cu sonetele lui Cocoș.

Pisica

Prefer ai mei să târguiască

Mezeluri fine și din gros

Dar pielițele să oprească

Și restul să-mi arunce jos.

Păstorel

Decât să zbor, plutind alene,

În sfere’nalte cu senin

Prefer să stau ca Diogene

Într’un butoi – dar plin cu vin.

Autorul acestor versuri

Prefer să-mi pun lacăt la gură

Și’n cap un pled sau un covor

Decât s’aud cum mă înjură

Toți cei vizați mai sus, în cor.

Din Revista „Veselia” 1943

Autor: V. Târgovișteanul

V. Târgovișteanu