VALOAREA TERAPIEI PRIN LITERATURĂ

Prelegere susținută la al XIII-lea Congres Național de Geriatrie, cu participare internațională 2021.

Literatura conține considerabila forță intrinsecă a cuvântului. Relația dintre psihic și sănătate este cunoscută cu mult timp înainte ca vechii romani să enunțe lapidarul dicton ”Mens sana in corpore sano”. Medicii din vremurile străvechi o cunoșteau și o foloseau, pentru ca mai târziu, în Grecia Antică, la Epidaur, să existe chiar un teatru terapeutic în care se jucau piese cu puternică înrâurire asupra psihicului. Aristotel a subliniat rolul și influența puternică a teatrului, introducând termenul de Catharsis pentru defulare.

În urmă cu doi ani, în Editura Academiei, a apărut meșteșugul doftoriei, o amplă sinteză a medicinei practicate în secolele XVIXVII pe teritoriul României de astăzi, tratat îngrijit de Lia Brad Chisacof, în care aflăm numeroase referiri la tema prezentei lucrări, mai cu seamă la terapia prin psihic și la puterea vindecătoare a naturii (principiu hipocratic). Lucrarea de față analizează locul biblioterapiei în contextul medicinei moderne. Studiile științifice cu baze statistice care pot fi încadrate în Medicina Bazată pe Dovezi au pornit de la datele furnizate de sistemele de asigurări din SUA care stabilesc valoarea poliței de asigurare în funcție de numeroși parametri. Rezultă că durata estimativă a vieții este proporțională cu numărul anilor de studii, astfel încât, contrar unor presupuneri nefondate, analfabeții trăiesc mai puțin decât persoanele educate. Mai mult, durata vieții se corelează pozitiv cu numărul de cărți citite, cu deprinderea practicării lecturii. Biblioterapia a atras atenția iar în prezent ne aflăm în fața a unei adevărate avalanșe de publicații pe această temă, studiile fiind realizate îndeosebi sub egida unor universități din SUA, dar au fost făcute și în Israel, Finlanda, Germania, Franța, Italia și alte țări europene.

Urmărirea în timp a unor loturi comparative de cititori versus necititori aflați mai cu seamă la vârstnicii instituționalizați, a arătat că lectura are efect benefic asupra duratei de viață, semnificația statistică fiind certă. Timpul petrecut în fața ecranului televizorului, tot mai preferat în ultima vreme, nu pare să aibă rezultate comparabile, poate și pentru faptul că emisiunile induc adesea o stare emoțională negativă sau cel puțin neliniștitoare. Emisiunile TV Trinitas, Radio Romania Cultural și cele profilate pe ecologie și natură sunt însă cu siguranță benefice. Studii recente arată că lectura poate preveni sau întârzia instalarea bolii Alzheimer, flagelul zilelor noastre. Spectrul cauzelor de îmbolnăvire și deces s-a modificat dramatic în special în ultima jumătate de secol în raport cu secolele trecute.

Pe primele locuri se plasează boala coronariană și hipertensiunea arterială primară. Infarctul miocardic, necunoscut la începutul secolului trecut, a înregistrat o ascensiune fulminantă. Cancerul are o etiologie aparte, legată de poluarea cu substanțe cancerigene, în timp ce în cazul bolilor cardiovasculare stresul este principala cauză, plasată înapoia factorilor de risc (diabet, fumat, dislipidemii etc.). O incidență și prevalență îngrijorătoare înregistrează și depresia, anxietatea, instabilitatea emoțională, dar și suicidul. Consumul de antidepresoare și anxiolitice a luat proporții uriașe, impunând introducerea de reglementări restrictive.

Depresia și anxietatea generează îmbolnăvire dar au mai cu seamă un pronunțat efect agravant al evoluției bolilor. Studii recente arată că lectura unor cărți bine alese reduce consumul medicamentelor psihotrope, spațiază internările în spital, scade consumul de medicamente în general, complicațiile (aritmiile, decompensările insuficienței cardiace) și mortalitatea, ca urmare a echilibrării mentale. Scade nivelul de catecolamine cortisol și aldosteron, hormoni de stres. Insomnia diminuă, iar valorile tensiunii arteriale scad. Marele clinician William Osler, citea în fiecare seară, la culcare, câteva pagini de proză sau o poezie, asupra cărora medita înainte de a adormi. Lectura de la sfârșitul zilei alungă grijile și încordările de peste zi. Solitudinea este, mai recent, considerată ca un factor de risc pentru bolile cardiovasculare (infarct miocardic, AVC, HTA) dar se află și în relație cu reducerea speranței de viață. În cuplurile familiale armonioase, moartea unuia atrage scurtarea duratei de viață a soțului supraviețuitor, inclusiv prin moarte subită (dominant cardiacă) sau sinucidere, mai cu seamă dacă nu există copii. Decesul acestora din urmă poate avea urmări catastrofale.

Prin lectura unei cărți bune, cititorul îl are alături pe autor, iar sentimentul apăsător al singurătății se atenuează. Cărțile religioase (Biblia) aduc mari beneficii, ca și reculegerea în biserică, dar lumea de azi este tot mai secularizată, ceea ce amplifică anxietatea. În acest context, valoarea lecturii sporește. Andrew Carnegie a fost un pătimaș propagator al ideii imensului beneficiu pe care literatura îl aduce societății. Emigrant sărac în 1880 din Scoția, ajunge în SUA cel mai bogat american și un everget de excepție. El și-a donat averea înființând peste 2.000 de biblioteci în întreaga lume. În SUA, în perioada acestei pandemii COVID, indicatorii de depresie în populație au crescut de la 8% la circa 30%. Pretutindeni, depresia și anxietatea afectează un procent tot mai ridicat din populație, îngrijorată și de perspectivele economice ale crizei. Nivelul de încredere în viitor și optimismul au scăzut. Reechilibrarea psihică prin lectură este superioară terapiei medicamentoase.

Pornind de la datele amintite mai sus, inițiată în Scoția, într-o serie de state UE, a apărut o rețea medicală prescriptoare și de anumite cărți, alături de medicamente. Mai mult, au apărut farmacii specializate care acoperă prescripțiile de carte alăturate medicației. Totuși biblioterapia nu este ceva nou, cel puțin la nivelul marilor spitale și instituțiilor pentru cronici și vârstnici. În SUA, încă de la înființarea facultăților de medicină, în jurul anului 1800, în fiecare mare spital a fost prevăzută și o bibliotecă destinată bolnavilor, încadrată cu un bibliotecar specializat. General Massachutes Hospital este considerat centrul de referință. Caracterul acestor biblioteci era educativ, educația sanitară a populației fiind considerată prioritară în cadrul sistemului de sănătate publică american. Mai târziu s-a adăugat literatura propriu zisă, cu autori anume selectați, ex London și Camus (!), în timp ce britanicii, care au preluat modelul, îi preferă pe Cronin sau Douglas. În spațiul est-european credem că ar trebui valorizat Cehov. Prescrierea individualizată a lecturii este mai importantă și delicată decât cea a medicamentelor, reclamă refacerea legăturii tradiționale dintre medic și pacient, lucru dificil în cazul supraspecializării din medicina modernă. Cel mai mare beneficiu se înregistrează la bolnavii spitalizați sau instituționalizați pentru o perioadă mai lungă. Studii comparative efectuate în Israel pe vârstnici instituționalizați au demonstrat o creștere importantă a speranței de viață în grupele de cititori.

La noi, primele așezăminte pentru bolnavi au apărut pe lângă mânăstiri. Aici, călugării le citeau suferinzilor din Biblie, alături de încurajările verbale. Prima referință expresă și comentată privind biblioterapia o găsim la Bruce Porter, medic englez, care scrie că în marele spital Caliph Al Mansur din Cairo (anul 1276) alături de îngrijirile chirurgicale și medicale, bolnavii cu dureri și insomnie beneficiau de meloterapie alături de povestitori talentați precum și de lecturi din Coran. Ceva mai târziu, tot pentru Egipt, îl putem aminti pe John Knittel, cu romanul său El Hakim (Medicul). Spitalele pentru psihici din secolele XVIII și XIX (Anglia, Germania, Franța, Scoția) erau înzestrate cu biblioteci pentru pacienți, iar psihiatrii utilizau biblioterapia cu precădere.

Elveția (țara sanatoriilor) poate fi și ea un exemplu. Recomandăm cu căldura Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann dar și o serie de autori mai noi, (Max Frisch ș.a.). În SUA, pentru pacienții cu probleme psihice, biblioterapia ocupă un loc de seamă în programele terapeutice. Încă din ultima parte a secolului XIX în spitalele generale și psihiatrice din America au apărut cataloage cu cărțile aflate în biblioteca clinicilor respective, iar medicii erau special instruiți în această formă de terapie, tradiție care continuă. Cu privire la eficiența bibliotecilor din spitale, aflăm analize pertinente și extinse în Germania (Ernst Schultze, 1907, pe când la noi se răsculau țăranii, sau Irene Chromse în 1913).

În 1911, în SUA, Edith Jones publică rezultatele unui studiu efectuat în nu mai puțin de 121 spitale de psihiatrie. Apar Asociații profesionale ale bibliotecarilor din spitale, care beneficiau și de o instrucție curiculară adecvată. Aceste asociații au devenit internaționale (IFLA, International Federation of Library Associations and Institutions), fiind editate ghiduri (îndrumare) pentru bibliotecarii din spitale și instituții pentru defavorizați. Bulgaria ocupă un loc onorant în acest cadru internațional (IFLA), spitalele lor acordând atenție și acestui aspect al terapiei. La noi, foarte recent, Colegiul Medicilor arată interes pentru această problemă, dar există și colegii județene (ex. Vâlcea) care se arată refractare propunerilor Asociației Medicilor Scriitori și Publiciști Români. Trauma psihică profundă lăsată de Primul Război Mondial a catalizat puternic această formă de terapie reechilibrantă, inițial în spitalele terestre și navale pentru răniți, orbiți, arși, amputați etc., rapid extinsă și în spitalele civile, astfel încât în Marea Britanie, prin programele aferente, aproape 4.000 de puncte (inițial War Services) au distribuit două milioane de cărți și reviste. În Statele Unite, acest ”War Service” (serviciu de război) a fost organizat în 1917 sub egida Asociației Bibliotecilor Americane (ALA). Sistemul a furnizat materiale de lectură în 3.981 de puncte implicând munca a 170 de bibliotecari specializați care coordonau și spitalele mici. Succesul înregistrat în toată lumea a fost enorm. Pentru prima dată după vremurile de glorie ale antichității, s-a realizat pe scară amplă o medicină adresată sufletului și, prin acesta, somaticului.

S-au evidențiat în special Germania, Franța, Marea Britanie, Danemarca, Spania, Suedia, Cehoslovacia, Noua Zeelandă și Australia. Comitetul International al Bibliotecilor spitalelor a ținut prima reuniune la Cambridge, în 1930. Începând cu 1960, IFLA a redactat un serial de recomandări pentru bibliotecarii din spitale, conținând o serie de standarde. Recomandările se extind asupra familiilor bolnavilor, vârstnicilor instituționalizați, dar și persoanelor încarcerate. Cărțile și celelalte materiale (audio, video etc.) din aceste biblioteci au valoare intrinsecă pentru oricine, indiferent de vârstă, sex, status social sau educațional, abilități mentale sau fizice. Vârstnicii constituie un segment populațional prioritar atât prin nevoile lor particulare cât și prin creșterea ponderii lor în populația generală. Din datele OMS rezultă că dacă în 1955 erau 12 persoane peste 65 de ani la 100 sub vârsta de 20 de ani, în 2025 vor fi 31, însumând 10% din totalul populației. Grupul de peste 80 de ani (oldest old) înregistrează ce mai amplă creștere. Dacă în 1993 ei constituiau 16% din cei trecuți de 65 de ani, în deceniile următoare procentul lor va atinge 30%. Menținerea vieții active și lectura de carte promovează independența existenței vârstnicilor și întârzie declinul psihoneurologic. Altfel, povara economică pentru societate va fi considerabilă.

Investițiile în domeniul pe care-l abordăm în acest material sunt economic rentabile. Pe lângă singurătate (important factor de risc) vârstnicii au o capacitate de activitate fizică și de energie mai reduse, mobilitate diminuată, deficite senzoriale, înregistrează un deficit de memorie și concentrare. Cei apatici și care refuză lectura au o morbiditate și mortalitate net mai ridicate. Interesul pentru lectură trebuie încurajat, ca și cel pentru diverse activități. Nevoia de asistență psihică specializată a crescut considerabil, dar aceasta este mult mai costisitoare în raport cu biblioterapia. Cărțile facilitează relaxarea, dar încurajează și activitatea fizică, spre deosebire de aderența de televizor. OMS insistă asupra țintei de îmbătrânire activă (”active ageing”), inclusiv participarea la viața socio-politică activă.

Un segment populațional care merită atenție specială este reprezentat de persoanele cu dizabilități, care, potrivit statisticilor ONU, cuprind 7-10% din populație, vârstnicii fiind cei mai numeroși. CONCLUZII 1.Trăim vremuri dominate de stres, care, prin cadrul psihologic al anxietății și depresiei, se răsfrânge asupra îmbolnăvirilor, dominante fiind afecțiunile cardiovasculare și neuropsihice. 2.Degradarea cadrului natural de viețuire, inclusiv prin cea indusă de substanțele toxice tot mai răspândite și prin despădurire, adaugă acestui stres al vieții moderne o componentă biochimică. Salvarea planetei devine imperativă. 3.Redobândirea echilibrului psihic este o țintă esențială, iar literatura de calitate reprezintă una din cele mai eficiente și puțin costisitoare metode.

Corneliu Zeana şi Eminia Cornelia Zeana