Vasile Larco

Vasile Larco s-a născut la 01 ianuarie 1947, în Bucecea, judeţul Botoşani. Stabilit în Iași. Absolvent al Facultății de Mecanică. În prezent, pensionar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2006. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România din anul 2023. Membru fondator al Uniunii Epigramiştilor din România, în anul 1990.

Membru al Asociației Literare „Păstorel” Iași Cetăţean de onoare al oraşului Bucecea din anul 2009. Cărți publicate, în total 24: cărţi de poezii, inclusiv poezii satirico-umoristice, precum şi poezii pentru copii, proză scurtă umoristică, epigrame, monografie selectivă (în colaborare). Câștigător al unor premii la Concursurile de creație literară satirico-umoristice și al altor distincții, inclusiv premii de carte.

ENIGMA DUNĂRII
Măritul fluviu se agită
În drumul spre întinsa mare,
De parcă-ar vrea să o înghită
Prin Gurile de la vărsare.

JOCURI DE NOROC
Şi despre trageri azi mai porţi
În gând o nedreptate rară:
Că unii-s traşi mereu la sorţi,
Iar alţii-s traşi mereu pe sfoară.

CORECTĂRI COMPORTAMENTALE
Să n-alerge alandala,
Calului îi pui zăbala,
Omului cu vorbă dură
I se pune „pumnu-n gură”.

UNUI UMORIST
Frâu liber dând maestrul glumii
Se pot desprinde noi idei:
El a crescut în ochii lumii,
Dar a intrat şi-n gura ei.

METAMORFOZĂ
O faptă e adevărată,
Privind femeia iubitoare:
În tinerețe-i căutată,
Pe urmă e… căutătoare.

COMPORTAMENT
Vorba asta nu-i de clacă,
S-a transmis din gură-n gură:
Omul este pașnic dacă
Nu-i călcat pe bătătură!

INVESTIŢIE ABSURDĂ
De-o fi să coste milioane,
În urbe, deputatul nou,
Economiei subterane
Vrea să-i prevadă şi metrou.

APARENȚE
În lume, e adevărat,
De veacuri nici că s-a schimbat:
Copacul de departe-i pom,
Cum și nerodul pare om.

RECUNOȘTINȚĂ
Să treacă prin a vieții grilă,
Pe unii care-s în impas,
I-ajuți, să nu le plângi de milă,
Dar mai apoi, îți râd în nas.

SEPTEMBRIE ȘCOLĂRESC
E-a noua lună-n calendar,
Și bine-ar fi, cu siguranță,
Cumva de noul an școlar
Ar debuta cu o vacanță!

SOȚI PATISERI
Bărbatul, tare cum e roca,
Se tot frământă-ntr-o măsură,
Căci soața pregătește coca,
Iar el e-așa de…umplutură!

OBICEI LA NUNTĂ
S-a furat și pe la noi
O mireasă frumușică,
Aducând-o înapoi
Când era, deja, bunică.

PUNCT DE VEDERE IDILIC
În viața veșnic amoroasă,
Călcând alături nu-i o vină,
Doar n-ai să ai desert la masă
Mereu aceeași savarină!

ÎNARMARE NUCLEARĂ
În lumea largă este straniu
Că unii zgândăresc atomul
Și tot îmbogățesc uraniu`,
În loc să-mbogățească omul!

SFAT
Când nu poţi bani tu să mai
strângi,
Mai bine din măsele strânge
Decât să mergi şi să te plângi
La cei ce n-au de ce se plânge!

UNUI VITEZOMAN
Circulând în mare vervă,
Ghinionul nu-i exclus,
Ai o roată de rezervă,
Însă n-ai și-o viață-n plus

FAMILIALĂ
Tot mariajul merge bine,
La fel ca o mașinărie;
Accelerația-i la mine,
Iar frâna este la soție.

ÎNVINUIRE UTOPICĂ
Enorm și Dunărea greșește,
Dar nu de azi, din ziua-n care
Prea multă apă irosește
Prin Gurile de la vărsare.

Viorel Martin