VICTOR-ADRIAN ILIE – „Viața este un bun ce trebuie consumat cu cap”

VICTOR-ADRIAN ILIE

„Viața este un bun ce trebuie consumat cu cap”

Victor-Adrian Ilie s-a născut la data de 29 noiembrie 1994, a fost elev al liceului teoretic’’Benjamin Franklin’’, iar în prezent este student la Universitatea Politehnica București Facultatea de Inginerie Electrică.
Prima noastră întâlnire a fost puțin cam ciudată. Eu mă aflam la orele pe care le efectuam în liceul în care era elev și Victor. Deodată ușa s-a deschis, a băgat capul un elev și m-a întrebat dacă acolo se țin cursurile de teatru. Am răspuns că da, apoi a urmat: Eu cred că actorii sunt foarte ciudați, prefăcuți și chiar nebuni uneori, cu toate astea mă primiți și pe mine să asist la cursul dumneavoastră? Preț de câteva clipe am rămas șocată, dar atât de mult mi-a plăcut sinceritatea lui încât nu l-am putut refuza. Din acel moment, Victor, mi-a intrat în suflet și chiar dacă nu ne mai vedem atât de des, el va rămâne întotdeauna unul dintre elevii mei speciali. Mă bucur că nici el nu a uitat prima noastră întâlnire și atunci când l-am rugat să-mi trimită o scurtă prezentare a activității lui pentru cartea pe care doream să o public, și în care mi-am dorit să fie și el prezent, a menționat acest aspect, din care am selectat un fragment.
„La început teatrul era o chestie pe care nu o prea îndrăgeam, însă când am aflat că în liceu se țin cursuri de teatru am zis să încerc. Încă din prima zi am fost destul de sincer cu privire la cum văd eu actoria, însă mă bucur că am făcut acest pas. Pot spune că teatrul m-a schimbat destul de mult, de la o fire mai retrasă la o fire mai sociabilă, cu o încredere în forțele proprii mai mare. Azi, chiar dacă teatrul e ca un hobby și mai apuc uneori să mai joc în vreo piesă, încă rămâne una din plăcerile vieții mele. Experiența de a fi pe scenă, de a face parte din organizarea unui spectacol, de a lua parte la repetițiile pentru un spectacol sunt lucruri care te fac să simți că trăiești, să simți gustul vieții și să privești în trecut cu bucurie.”
În decursul anilor am învățat din teatru o regulă de aur ca să spun așa, actoria nu înseamnă doar să fi pe o scenă, să faci doar ce scrie într-un scenariu, să turui un text și gata, actoria înseamnă că pentru acele minute cât ești pe scenă, să fi cu totul altă persoană, să fi într-un cu totul alt univers. Îmi aduc aminte că în 2016 la Aeronautic Show de pe Lacul Morii, am avut o reprezentație de prim ajutor alături de „SARS Muntenia”. Pentru a părea cât mai real trebuia ca unul din noi să se prefacă că a leșinat și ceilalți trebuiau să arate cum se aplică primul ajutor. Așa că am luat eu postul de persoană care leșină; sus pe scenă, la semnal, am leșinat. Totul a mers conform planului. Terminăm reprezentația. În culise discut cu colega care era pe scenă. Și ce să aflu? Deși știa că urmează să leșin, i s-a părut atât de real încât s-a speriat și era cât pe ce să cheme ambulanța, ba chiar cineva din public mi-a și mărturisit că păream palid pe scenă.

Cel mai important moment al meu cu Trupa de teatru „Joc” pot spune că a fost la Bușteni în anul 2016, la Festivalul național al teatrelor de revistă pentru copii. Inițial, am mers ca să văd trupa cum joacă, să fiu alături de colegii mei, dar am ajuns ulterior să îi ajut cu recuzita de pe scenă și schimbarea ei între momente. Chiar dacă nu am avut un rol propriu-zis în spectacol, am reușit să construiesc un personaj, al unui tehnician care-și făcea treaba, dar care nu prea îi plăcea cum era la muncă, un rol care a atras atenția publicului. Ba chiar după terminarea spectacolului, în timp ce mutăm o masă la loc, am fost aplaudat la scena deschisă. Iar un moment ca acesta îți rămâneîn suflet pe vecie. Toată sala mă striga deja pe nume”.
Asta este artă, să faci dintr-o simplă trecere prin scenă un adevărat rol. Asta am învățat eu de la dascălii cu care m-am pregătit, apoi de la marii actori cu care am jucat pe scenă în diverse spectacole, și asta am transmis mai departe elevilor mei. Iată că au înțeles, și-au asumat și funcționează.
Cum să nu fiu mândră?
Din anul 2015, activează în asociația „Suntem România !” la început ca membru simpatizant și ulterior, ca membru în poziția de fotoreporter. A fost voluntar la evenimente precum „Aeromania” 2017, unde a obținut locul I pentru cel mai implicat voluntar, și „Aeronautic show 2017”. A fost implicat în organizarea evenimentului ”Cariere în slujba cetățeanului” la Satu Mare, 2017. În anul 2018, a intrat și în asociația ARPIA (Asociația Română pentru Propaganda Istoriei Aeronauticii). A făcut parte din echipa de organizare a Muzeului Național al Aviației la Noaptea Muzeelor 2018, unde a și jucat, alături de asociația ”Breasla Actorilor”, în piesa ”Moș Teacă și armata de altădată.
Dragul meu Victor, viitorul îți aparține și sunt sigură că tu vei fi minunat indiferent ce drum vei alege!

Prof. Magda Băcescu