VICTORIA MILESCU – STRADA LĂCUSTEI

VICTORIA MILESCU – STRADA LĂCUSTEI

Prin mersul însuşi al frazelor ce compun poemele, Victoria Milescu produce o mutaţie în planul ideilor şi al limbajului creaţiei lirice. Asumându-şi libertatea desprinderii de enunţul prozodic tradiţional, autoarea surprinde prin capacitatea de a proiecta realul în mit fără formulări speciale, toate asemenea contexte preferând clasicei solemnităţi comunicarea stărilor sufleteşti în enunţuri echilibrate, cu un limbaj ridicat la un regim de incantaţie cu tendinţe ceremonioase, ale căror particularităţi devin divagaţia şi digresiunea lirică.
Prin lărgirea ariei de contraste, limbajul aparent comun, familiar, ales în limitele cunoaşterii poetice, devine propriu unei poezii însufleţite şi susţinute într-o poetică unde interogaţia deţine rolul esenţial. Adoptând acest tip de retorică, Victoria Milescu ne îndrumă spre o stare de spirit a eului, spre un climat liric încărcat cu multiple valenţe afective, ideile şi sentimentele declanşate de eros şi de interogaţia existenţială reuşind să împrumute câte ceva din tonalităţile grave ale evenimentelor ieșite din comun, ale dramei existenţiale, în general.

MARIN IANCU