Violența în familie

Violența în familie cunoscuta si sub numele de violenta domestica/ abuz familial, ori marital/conjugal, a devenit deja un fenomen aproape cotidian, generând traume fizice și psihice.

Violenţa în familie este reglementată prin Legea nr. 217/2003 prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată. În sensul prezentei legi, prin violenţa în familie înţelegem ”orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale”. Membrii de familie sunt: a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:

a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, controlul vieţii personale, acte de gelozie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

d) violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;

e) violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

f) violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

g) violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;

h) violenţa cibernetică – hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima.

La data de 13.05.2023 a intrat în vigoare Legea nr. 114/2023, care modifică Legea nr. 217/2003 prevenirea și combaterea violenței domestice, precum și Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii.

Ordinul de protecție. Ordinul de protecţie reprezintă hotărârea emisă de instanţa de judecată prin care aceasta dispune, la solicitarea unei persoane a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii. Astfel, în Legea nr. 217/2003 se introduce o prevedere nouă:

”Interdicţia pentru agresor de a încasa alocaţia de stat pentru copii şi încuviinţarea încasării acesteia de către părintele/persoana căruia/căreia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare sau la care s-a stabilit reşedinţa acestuia”. Astfel, la emiterea ordinului de protecție, instanța va putea să dispună, printre altele, și “interdicţia pentru agresor de a încasa alocaţia de stat pentru copii şi încuviinţarea încasării acesteia de către părintele/ persoana căruia/căreia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare sau la care s-a stabilit reşedinţa acestuia”.

Astfel, alocaţia va fi încasată de părintele beneficiar al măsurii de protecţie pe durata valabilităţii ordinului de protecţie şi atât timp cât i-a fost încredinţat copilul sau în situația în care copilul are stabilită reşedinţa la acesta.

Prin ordinul de protecţie, judecătorul mai poate hotărî și:

– Evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

– Reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţă, atunci când victima a părăsit locuinţa;

– Limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

– Obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia, sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

– Interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

– Interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

-Obligarea agresorului de a preda Poliţiei armele deţinute;

– Încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora;

– Suportarea de către agresor a chiriei sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască;

– Obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

Ce să faceți dacă sunteţi victimă a violenţei în familie:

– depuneţi o sesizare scrisă la subunitatea de poliţie pe raza căreia domiciliaţi; -cereţi de la poliţist /printaţi de pe internet Legea 217/2003 Republicată „cererea privind emiterea ordinului de protecţie” şi completaţi-o;

– depuneţi această cerere completată la judecătoria de care aparţineţi cu domiciliul sau reşedinţa, însoţită de probe: a sesizării depuse la poliţie, certificat medico-legal, nume martori, înscrisuri sau înregistrări; – la depunerea cererii la judecătorie este bine să vă prezentaţi împreună cu martorii;

– dacă, până la emiterea ordinului de protecţie vă simţiţi în pericol, cereţi sprijin ONG-urilor care oferă servicii sau adăposturi, ori D.G.A.S.P.C – după emiterea ordinului de protecţie şi punerea lui în aplicare, semnalaţi orice încălcare a prevederilor lui, la 112 sau la postul de poliţie;

– trebuie să ştiţi că aveţi dreptul la punerea în aplicare de îndată a ordinului de protecţie şi dreptul de a fi protejaţi de încălcarea lui, nerespectarea prevederilor acestuia reprezentând infracţiunea de încălcare a hotărârii judecătoreşti, care se sancţionează cu închisoare de la o lună la un an.

Împăcarea înlătură răspunderea penală. Încălcarea de către persoana împotriva căreia s-a emis un ordin de protecție provizoriu și a oricăror măsuri prevăzute de acesta, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Av. Tatiana Radulescu