Visual Artist – IACOB COSTEL

IACOB COSTEL
– Visual Artist –

Născut la 6 aprilie 1952 în București. Absolvent al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, București – Secția Sculptură, promoția 1985, clasa profesor Vladimir Predescu.
Membru U.A.P. din 1990, Școala Superioară de Aeronautică Civilă între 1972-1974, Absolvent al Liceului Nr.93, București, Promoția 1971.
Expoziții personale: Galeria Orizont, București (1996), Galeria Simeza– ‘Timp Înghețat’(2013)
Expoziții de grup: 1985 – până în prezent, participant la alte 61 de expoziții anuale importante, din galeriile UAP și galerii particulare, 1990 – „Artistes á la Bastille”, Viena, Austria, 1992 – Saga, Grand Palais, Paris – Franța, „Moderne Kunst” Gallery, Erlangen – Germania, 1993 – ACADEMIA DI ROMANIA, Roma –Italia, “Sallon International d’Art”, Séte – Franța, 1994 – 101 “Wooster Street” Gallery, New York – S.U.A, 2014 – Bienala de Arte Decorative – București
Burse: 1994 – Fundația “ Giorgio Cini” ,Veneția, Italia
Premii: 1999 – SALONULUI DE ARTA București, 2001 – ARTUBORG, ambient-instalații, U.A.P pentru Ambient Instalație, ARTUBORG, 2014 – Metal, Bienala de Arte Decorative
Lucrări de artă monumentală în spațiul public: 1995 – „Omagiu”, Oarba de Mureș, 2001 – „Sfera”, ARTUBORG, București, 2004 – „Structura”, Bacilly, Franța, 2007 – „Structura”, Sibiu Curator al Secției de Sculptură și participant la Târgul de Arte Vizuale, București, edițiile 1998, 1999, 2000.
57 de lucrări aflate în colecții particulare din SUA, Italia, Franța, Cipru, Suedia, Luxemburg, Germania și 21 în colecții din România.

Sufletul tainic al lucrurilor

„Privitorul trebuie să descifreze în sculpturile mele ideea pe care am vrut să o transmit, şi nu să vadă fiecare dintre componentele folosite în exprimare“ (…)
Dincolo de semnificaţiile metafizice şi etice conferite de artist, „instalaţiile“ maestrului Iacob îşi propun – şi reuşesc – „să izbăvească tehnica de urât“; mai exact, să dezvăluie virtuţile estetice ascunse sub haina obiectului „de aruncat“.
Artistul scoate din condiţia lor modestă elemente mecanice abandonate – tije, şuruburi, piuliţe, arcuri, roţi dinţate, cadrane de ceas – le adaugă accesorii concepute special şi le recombină după o alchimie proprie. Graţie acestui demers inedit, inutilul este învestit cu „frumuseţi şi preţuri noi“, iar aprehensiunea indusă de maşinărie se converteşte în bucurie.
Tăcut şi delicat, sculptorul migăleşte, în liniştea atelierului său, asemenea unui bijutier. Căci ce altceva decât nişte bijuterii uriaşe, de un farmec indescriptibil, sunt toate acele inginerii luxuriante sau insecte fantastice cu elitrele lustruite până la „esenţa trandafirie a lucrului în sine“?
Posesor al unui discurs original în peisajul plasticii contemporane, Costel Iacob este un artist care vede dincolo de aparenţele materiei, distilând, în retortele unei imaginaţii de factură daVinciană, sufletul tainic al lucrurilor.

DINU MORARU