VLAȘCA. istorie-cultură-civilizație, cinci ani de apariţie

Revista „Vlaşca, istorie, cultură, civilizaţie” a fost înfiinţată în anul 2018 de către prof. univ. dr. Ştefan Păun. Preocupat de istoria locului unde s-a născut și învățat, Școala Generală nr. 4 Giurgiu astăzi Școala Mihai Eminescu și Liceul nr. 1 Giurgiu în prezent Colegiul național Ion Maiorescu, revista al cărui fondator și redactor șef este și-a propus să publice articole despre această zonă încărcată de istorie, Vlașca, care înseamnă țara românilor. Istoria şi civilizaţia românească au creat caractere etnice regionale care au trezit conştiinţa unei lumi aparte materializată în denumiri specifice influenţate de numele locuitorilor, de numele regiunii şi unor râuri: Ţara Bârsei, Ţara Oltului, Ţara Vrancei, Ţara Moţilor, Ţara Crişurilor etc.

Diviziunile teritoriale, regionale în care s-au format poporul şi limba română prin aşezările rurale şi târgurile aşezate la marile drumuri comerciale au determinat moduri deosebite de viaţă socială în ceea ce priveşte arhetipurile specifice, portul, domeniile ocupaționale etc. Aceste „romanii populare” cum erau numite de Nicolae Iorga au păstrat din epoca medievală până în prezent urme vii ale unor moduri de viaţă unitară în spaţiul de formare al poporului român, cu diferenţieri în ceea ce priveşte cultura materială şi spirituală, a aşezărilor în funcţie de zonă, influenţe geografice, interferenţe.

Dintre aceste regiuni sau zone geografice, Vlaşca constituie un teritoriu specific din Muntenia centrală care prin denumire înseamnă „Țara vlahilor”, ţara românilor. Nume dat populaţiei autohtone româneşti, de slavi care s-au aşezat începând cu secolul VI în acest spaţiu geografic, când poporul român şi limba română au fost constituite în elementele ei esenţiale are o dublă semnificaţie, de populaţie autohtonă – ţara vlahilor sau ţara românilor – dar şi de specificul unui spaţiu geografic distinct în legătură cu denumirea dată populaţiei autohtone româneşti de Vlahi.

Acest spaţiu geografic – numit Vlaşca – locuit intens de la sfârşitul secolului al VI-lea, de români, este cuprins în aria culturii româneşti de tipul „Dridu” şi constituie unul dintre elementele semnificative ale continuităţii şi etnicităţii românilor în arealul carpato-danubianopontic. Denumirea „Valah”, a demonstrat filologul Ilie Gherghel într-un studiu din 1920, este întâlnită din secolul VI în numele unui cartier din Constantinopol din Imperiul Bizantin sub forma „Blachernae” (Vlaherne). Aceasta a fost o colonie de lângă capitala imperiului locuită de vlahi sau români. Mai mult, în studiul menţionat folosind scrierile lui Genesios şi informaţiile din Lexiconul Suidas cuvântul valah a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit şi s-a răspândit în lumea germanică şi slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu imperiul.

Denumirea de „Vlahi” apare pentru prima oară în anul 976 în scrierile cronicarului grec Ioan Skilites în contextul confruntării Bizantinilor cu Primul Imperiu Bulgar. După Ioan Skilites, cuvântul „Vlahi” este folosit de Ghiorghios Kedrenos şi de Niketas Koniates relatând Răscoala Asǎneştilor din 1185. Acesta îi menţiona pe barbarii de la Muntele Haemus cu numele, vlahi, care mai înainte se numeau „Missieni”. Vlaşca este menţionat ca judeţ, la 19 iulie 1498 într-un document al cancelariei lui Radu cel Mare (1495-1508). „Vlașca, istorie, cultură, civilizație” este o revistă și de prezentare a personalităților zonei, a eroilor neamului, învățământului și culturii.

Revista apare cu o frecvență bianuală. De la primul număr apărut în decembrie 2018, închinat aniversării a 100 de ani de la realizarea României Mari în 1918 până la numărul aniversar din decembrie 2020, a oferit cititorilor, istoricilor, sociologilor, etnologilor și altor specialiști din domeniul uman informații cu caracter academic, de prezentare a unor personalități, locuri istorice, locuințe țărănești, etnografie și folclor inedit sau mai puțin cunoscut, sub formă de studii, articole, recenzii, prezentări și în primul rând imagini unice din zona Vlașca.

Prestigiul revistei se datorează competenței colegiului redacțional, profesori universitari, ziariști și personalități ale culturii românești care au publicat în cei cinci ani de la apariție: Ștefan Păun, Elena Manolache – secretarul de redacție, Ion Bălan, Vasilica Ilie, Mircea Alexa, colonel rt. Tudor Cristea. În unele situații are numere tematice, dedicate unor evenimente omagiale sau comemorative, subiecte de interes general, învățământ, cultură, tradiție, și spiritualitate românească. Dintre articolele inedite amintim Balada Ciobanul care a pierdut oile Varianta din satul Trestenic, Crucea paleocreștină de la Ciurari, Istoricul zonei Vlașca scrise de Ștefan Păun.

Doina Bârcă